Acum doua veri am plecat cu familia in excursie, cu masina personala. Destinatia finala era Venetia. Noi fiind din Constanta, am avut un drum greu, si am stabilit sa petrecem prima noapte in Timisoara, de acolo fiindu-ne mult mai usor sa parcurgem Ungaria, pana la intrarea in Austria, unde planuiam sa petrecem a doua noapte. Planul era foarte bine pus la punct, plecam din Timisoara la 5 dimineata fix, ne opream in Budapesta si vizitam orasul, apoi snur spre granita cu Austria. Totul a decurs perfect pana la partea cu plecatul la 5 dimineata din Timisoara, adica primul punct de pe lista noastra. Cu toate ca masina nu a stat parcata mult timp, a ramas fara baterie. Va imaginati vreo trei barbati (tata si prietenii la care am stat), si cateva femei in jurul masinii, incercand sa-i dea de cap, in plin centru alTimisoarei. In fine, toata operatiunea a durat pana pe la ora 9, pentru ca nu puteam trezi mecanicul la 5 dimineata, nu? In Budapesta evident ca am ajuns cu o "mica" intarziere, dar am zis totusi sa mergem sa ne plimbam putin macar pe faleza. Am parcat masina intr-o parcare cu plata. O domnisoara foarte draguta a venit si ne-a luat banii, dar nu a avut sa ne dea rest. Tata i-a explicat cat de bine a putut intr-o engleza amestecata cu franceza ca ne ducem o ora sa ne plimbam, cautam unde sa schimbam banii, apoi o platim la sfarsit. I-am lasat tot maruntul pe care il aveam, urmand sa completam diferenta la intoarcere. Tipa foarte receptiva, a dat dn cap ca da, a zambit, asa ca noi am plecat. Toate bune si frumoase, Budapesta e intr-adevar un oras superb, am ramas foarte placut impresionata. Cand ne-am intors, ne-am trezit cu amenda pe parbriz. Aceeasi tanti draguta vine langa masina sa ne explice nu-stiu-ce. Tatal meu, enervat la culme, incepe sa vorbeasca cu ea in englezo-franceza pe care o stia. Tipa nu, si nu, cand ii vine tatalui meu ideea sa o intrebe macar daca o intelege. "English?" "No." Buun. "Francais?" "No." Buun. "Espagniol?" (in speranta ca poate vorbesc eu cu ea) "No." Esti intr-o tara unde nu stii limba, iar domnisoara care reprezinta legea nu stie o limba de circulatie internationala. Ce e de facut. Intr-un final, aflam ca stie italiana. Tatal meu se pregatise intens de excursia noastra in Italia, citise vreo doua ore o carte de "Italiana fara profesor", deci va imaginati cat de bine stia sa vorbeasca. Eu cu mama priveam din masina, tatal meu vorbea o gimnastica perfecta, mai greu cu italiana. Dupa insistente, reformulari si dat din maini, s-aenervat, si a inceput sa includa printre cuvinte si "pielea mea", in ideea ca totusi, chiar daca nu il intelege, sa nu vorbeasca urat. Auzindu-l cum face, pe mine si pe mama ne-a bufnit un ras isteric, iar pe domnisoara o ura profunda fata pe tatal meu, crezand ca o injura. Asa ca, dupa ce ca intarziasem sa ajungem acolo, am mai pierdut doua ore cautand posta pentru a plati amenda.
nr: Textele participantilor vor fi publicate exact asa cum le-au scris "autorii".
Detalii despre concursul "Calatoresti gratis in Europa Cu Ambition si Eurolines" aici si aici.
|
