Glume de Aristocrati

Cele mai citite

(1 vot, in medie 5.00 din 5)

Scris de Irina Achim - Joi, 22 Octombrie 2009 13:57

Iti mai aduci aminte cum radeam ca tontii la orice cand eram mici? Dar cum nu se putea face meserie din a arata degetul unor copii si a-i face sa rada, a aparut un job si mai amuzant si care presupune mult mai multe glume. Se numeste stand-up si noi am gasit niste baieti cu care na-am prapadit de ras la interviu. Ei sunt Aristocratii si fac afacere din poante bune si rasete de oameni mari cu minte de copii.

1. Descrieți jobul vostru in cateva cuvinte.

Radu: Jobul meu e sa traiesc cat mai mult ca sa am ce povesti oamenilor.
Toma: Comedianți fiind, incercam sa facem oamenii care au bunavoința sa ne asculte sa vada lumea altfel, intr-un mod mai ironic și oricum mai amuzant. Sa aiba o perspectiva noua asupra unor lucruri vechi, cunoscute. Și uneori sa-i luam cu noi in povești care n-au legatura cu realitatea. Din pacate insa, ca in orice domeniu artistic, suntem impratiti (noi, comedianții) in doua grupuri - unii care se duc la servici, ca sa caștige niște bani, și alții care incearca sa impartașeasca niște idei și sa starneasca niște reacții.
Sergiu: In principal trebuie și eu sa am grija sa i se intample chestii lui Radu ca sa aiba ce povești. Și totuși sa ramana in viața cat mai mult. Nu de alta dar mi-ar fi lene sa caut un alt al treilea membru pentru trupa Aristocrații.

Jobul asta e aparent foarte simplu: ai un microfon in mana și, in cele mai fericite cazuri, un reflector in ochi. Acum fa 200 de oameni sa rada! N-ai sufleor, n-ai aplaudaci platiți, nu poți sa tai montaj.

2. Cum ați ajuns sa amuzați oamenii stand pe o scena? (date istorice despre inceputurile voastre in stand-up)

Radu: In octombrie anul asta se implinesc 3 ani de cand fac stand-up. Am inceput la open mic in Deko și nici nu imi dau seama cum au trecut 3 ani, dar nici nu imi amintesc cum eram inainte sa ma apuc de stand-up.
Toma: Ca și colegii mei de trupa, am inceput in Cafe Deko, la seara amatorilor (Open Mike) și am avut norocul sa ma primeasca și a doua oara și sa dau acolo peste niște oameni care sa ma sprijine.
Sergiu: Și cand Toma zice ca l-au sprijinit vrea sa spuna ca i-au ținut scarița ca sa poata urca și el pe scena. Ca-i prea mic ca sa ajunga singur. Dar da, la mine și la Toma or sa fie patru ani, cred, prin februarie anul viitor.

3.       Am inteles. Dar cum si cand s-a infiintat trupa Aristocratii?
Sergiu: Trupa Aristocratii s-a infiintat la inceputul lui 2007, cand aveam ceva experienta de la serile de amatori si din serile in care am mai urcat pe scena cu Trupa Deko. Initial am pornit mai multi oameni la drum, dar altii au ales alte directii. Acum, unul din fostii colegi este managerul nostru.

4.       Aveti stand-up-ul in stanga si copilaria in dreapta. Acum vom juca “connect the dots”. Cum vedeti legatura dintre cele doua?
Radu: In stand-up ajuta mult daca vezi lumea prin ochii unui copil, punand tot timpul la indoiala ceea ce vezi. Asta e si parte din jobul meu, sa ma asigur ca nu ma maturizez.
Toma: Nu m-am gandit niciodata sa fac treaba asta, si inca am emotii inainte sa urc pe scena. Cu toate astea, de mic aveam constiinta faptului ca sunt incredibil de amuzant si chiar de atunci eram uimit de abilitatea mea de a distra lumea.
Sergiu: La patru ani de stand-up comedy ca si la patru ani de viata, abia am inceput sa nu mai facem pe noi. Si la patru ani de stand-up comedy ca si la patru ani de viata, am reusit sa fac multi oameni sa rada, povestind cum merg eu la toaleta. La patru ani de stand-up comedy ca si la patru ani de viata, repet unele chestii foarte mult.

5.       Cand erați mici, ce va amuza cel mai și cel mai tare?
Radu: Nu știu, pentru ca nu imi amintesc cum eram inainte de a ma apuca de stand-up. Cred ca atunci cand eram mic cel mai tare ma amuzam eu pe mine.
Toma: Oreonul. Nu l-am avut și ma amuza cum toți prietenii mei aratau a hamsteri. Nu din cauza umflaturilor, ci pentru ca, dupa cum bine știți, oreonul te face sa alergi in roți mari cu spițe.
Sergiu: Cred ca aparatele foto. Pentru ca in toate pozele de cand eram mic eram cu gura pana la urechi. Dar și ironiile fine și subtile, evident.

6.       Cum a fost cand ați primit primii bani pentru un show și ce ați facut cu ei?
Radu: Am luat 500 de mii in Deko intr-un ianuarie și am baut de 800 de mii in seara aia.
Toma: Sper saptamana asta care vine sa-i primesc. Sunt entuziasmat, am auzit ca poți face o gramada de lucruri cu banii. Pot totuși sa va spun despre o perioada interesanta in Deko, in care se dadeau premii sub forma de bauturi (ușor, pentru restu lumii) alcoolice la seara amatorilor, și aici vine partea oarecum ironica: eram atat de amuzant incat a trebuit sa ma internez la dezalcoolizare. De 3 ori in 2 saptamani.
Sergiu: Eu din primii bani din stand-up comedy am platit spitalizarea pentru Radu și pentru Toma. Glumesc. Radu a baut de 800 de mii doar suc de toate fructele, iar Toma n-a fost la dezalcoolizare decat de doua ori.

7. Se poate trai doar din stand-up in Romania?

Radu: Da, eu sunt un exemplu.
Toma: Da, in Romania se poate trai din stand-up daca se vrea. Desigur, odata cu creșterea numarului de comedianți și implicit trupe, se traiește din ce in ce mai greu și suntem des nevoiți sa apelam la șantaj, vatamare corporala, sau doar vorbe grele. Sergiu: Votul meu: Da. Daca sorbi fiecare reacție din sala și te hranești cu rasete și aplauze, nu-ți mai trebuiesc decat banii de chirie.

8. La ce glume se rade cel mai tare, cam cum stau oamenii cu umorul in Romania? (glume deocheate, glume misogine, rasiste, inteligente/fine etc).
Radu: Cel mai tare se rade la glume spuse bine, dar mai greu e sa spui o gluma fina decat una deocheata, deși se poate obține aceeași reacție cu una fina.
Toma: Glumele deocheate au rata de succes cea mai ridicata. Din cauza asta, e ușor sa cazi in plasa umorului "ieftin" și la indemana, pentru ca recompensa e imediata (rasete, aplauze - lucruri care-l hranesc pe comediant pe scena). Cu toate astea, noi incercam sa și educam publicul in a gusta și glume mai fine, sau mai absurde. Lucru care e greu, insa nu suntem singurii care facem asta și rezultatele, sa-mi bag p***, incep sa se vada.
Sergiu: Sunt de acord cu baieții. Eu ce sa mai zic? Sa va zic de excepții? Ei bine, se poate intampla sa se rada foarte tare la o gluma spusa foarte prost asta tocmai din cauza asta. Sau se poate intampla sa se rada la o gluma spusa foarte prost daca gluma in sine este scrisa foarte bine. Mai rar, dar sunt unii oameni care pot aprecia o gluma vazand și dincolo de delivery.

9. Cam cat de des va streseaza prietenii sa le spuneți bancuri sau sa faceți ceva amuzant? Radu: Prietenii apropiați au inceput deja sa ma "protejeze" cand imi zic alții sa spun glume. Oricum, de multe ori sunt eu cel amuzant de la masa numai ca sa nu aud alte glume de la amatori.
Toma: Așa e. Prietenii apropiați s-au invațat ca suntem amuzanți, insa nu folosim materialul off-stage. Oamenii noi pe care-i cunoaștem au des reacții de genu "Spuneți o poanta repede, una noua, abia scoasa din cuptor!", la care evident noi le spunem "Veniți la spectacol". Deși, uneori, daca chiar e o fata draguța pe care vrem s-o impresionam, o sa folosim ceva material. Spunem o gluma despre un doctor și poate avem noroc. Noroc in sensul de sex cu ea.
Sergiu: Foarte des. Spre exemplu am pe cineva care... ma pune in fiecare seara sa ma imbrac in clovn și sa țip bancuri cu Alinuta. Restul mi-e rușine sa va zic.

10. De unde va gasiți sursa de inspirație pentru show-urile și caricaturile voastre?
Radu: In ultima vreme vorbesc mult și cand dau peste ceva amuzant incerc sa țin minte. Nu-mi dau seama daca e o soluție geniala sau sunt eu prea leneș ca sa stau sa scriu.
Toma: Și așa, subtil, se dezvaluie faptul ca ne ocupam și de caricaturi (sau comics, cum a inceput sa se impamanteneasca și la noi, adica sa se murdareasca cu pamant). Suntem foarte diferiți din punctul de vedere al manierei de scris - Sergiu e mai analitic din fire și intoarce subiectele pe toate parțile și stoarce tot ce e amuzant (la fel face și cu portocalele). Radu e foarte spontan, de obicei are doar o idee (rar amuzanta) pe care o dezvolta pe scena (rar amuzant), pe cand eu sunt undeva la mijloc. Insa cu toții plecam de la o idee sau un gand care apare din abilitatea noastra de a vedea lumea din alt unghi decat cei care sunt publicul nostru. Pentru ca suntem foarte amuzanți.
Sergiu: Eu in ultima vreme nu mai am inspirație și nici nu mai pot sa ma concentrez sa fiu analitic pentru ca nu mai tace Radu din gura.

11. Daca ar fi sa faceți un show inspirat din copilarie, cum ar arata scenariul?
Radu: Printre primele glume pe care le-am scris și pe care inca le mai zic sunt cele despre mama și despre tata, așa ca veniți la show.
Toma: In cazul meu ar fi un scurt metraj, bazat pe o intamplare reala din clasa a II-a. Imi placea o colega de clasa mult și m-am hotarat sa nu o lungesc prea mult cu flirtul. Așa ca i-am scris o scrisoare in care am intrebat-o destul de direct ce simte pentru mine, ba mai mult, am pus 2 casuțe, cu DA și NU, sa lamurim toata povestea intr-o singura recreație. Universul meu s-a prabușit cand colega mea mi-a inapoiat scrisoarea bifata, cu stiloul ei chinezesc, in casuța de NU. Ora de geografie a trecut greu, minutele abia se scurgeau și in urmatoarea recreație, cerul s-a luminat și am auzit ingerii cantand, pentru ca colega mea a venit langa pupitrul meu și, pe cea mai suava voce pe care mi-a fost dat sa o aud, mi-a zis: "Auzi, poți sa-mi dai un pic scrisoarea inapoi? Ca am greșit ceva." E inutil sa spun ca și-a schimbat decizia (noroc ca avea o lama la ea, ca sa poata șterge) și a bifat casuța care imi facea inima sa tresalte. Și publicul ar ieși plangad și razand de la cinema și lumea ar fi un loc mai bun datorita acestui scurt-dar-profund-și-totuși-amuzant-metraj.
Sergiu: Aș prefera sa nu vorbesc despre asta. N-aș vrea ca 5 ani de psihoterapie sa se duca pe apa sambetei.

12. Știu ca aveți și o afacere mai serioasa: “Sconcs”. Despre ea ce ne spuneți?
Toma: Sconcs e o mica agenție de publicitate pusa la cale de Sergiu și de mine, și care lucreaza doar cu alte agenții. Așa ca daca vreo agenție citește asta, www.sconcs.ro.
Radu: Eu nu sunt considerat un așa bun prieten incat sa fiu și eu chemat la ei in agenție.
Sergiu: Din contra, Radu e prea amuzant și n-am vrea sa-și iroseasca talentul intru deservirea corporatistilor, pentru ca-l iubim prea mult.

13. Spuneți o poanta repede, una noua, abia scoasa din cuptor!
Sergiu: Din pacate hartia pe care am scris poanta nu a rezistat la cuptor. Așa ca-mi pare rau. Va aștept totuși la showuri. Acolo-i treaba.
Radu: Cand ma duc la cumparaturi, eu aleg ce cumpar doar dupa preț, pentru ca nu pot sa-mi dau altfel seama ce produs e mai bun. Așa ca de o gramada de ori m-am dus sa cumpar paine și m-am intors cu cozonac. Acum cand iau paine iau și lapte, pentru orice eventualitate.
Toma: Am fost la urolog acum cateva zile pentru un control și doctorul a trebuit sa se ridice pe varfuri sa vada daca e totul ok. Totul e ok, fetelor ;)

Comentarii (1)

hello

Te rugam sa te inregistrezi pentru a putea lasa comentarii.

Asociatii Studentesti